Nou Barris · 44
Vilapicina i la Torre Llobeta
Vilapicina i la Torre Llobeta îmbină un nume de sat atestat din secolul al X-lea cu ansamblul de blocuri crescut din 1948 în jurul unui conac medieval târziu; la nord este mărginit de Passeig de Fabra i Puig.[1][2]
Biserica ce a dat numele locului, Santa Eulàlia de Vilapicina, se află astăzi în vecinul Turó de la Peira, nu aici. În interiorul cartierului au rămas Torre Llobeta și trei pasaje cu căsuțe din anii 1920.[3][1]
Cartierul reunește două nume: Vilapicina, un toponim atestat din secolul al X-lea, și Torre Llobeta, un ansamblu de blocuri de locuințe ridicat din 1948 în jurul unui vechi conac. Se întinde pe 56,4 hectare.[1][2]
Stațiile Virrei Amat și Vilapicina (L5) și Maragall (L4) deservesc cartierul, iar Festa Major se ține în a doua săptămână a lunii octombrie.[1]
Vilapicina i la Torre Llobeta (cartierul 44) evidențiat. Alte cartiere din Nou Barris: Porta, el Turó de la Peira, Can Peguera, la Guineueta, Verdun, la Prosperitat.
De unde vine numele
Etimologie: disputată[1]
Viquipèdia atestă Vilapicina ca Villa Peciguina în 994 și Villa Picina în 998 și propune o origine în latinescul pix, picis, smoala de pin. Se bazează pe o singură sursă; nu am găsit o a doua derivare care s-o contrazică sau s-o confirme.[1]
Torre Llobeta vine de la familia Llobeta, sub care casa este documentată în secolul al XV-lea.[2]
Passeig de Fabra i Puig, care vine dinspre Sant Andreu, separă cartierul de Porta și de Turó de la Peira. Celelalte limite sunt Avinguda Meridiana, Riera d'Horta, Arnau d'Oms, Ramon Albó, Prats i Roquer, Passeig de Maragall, Petrarca și Cartellà.[1]
Înainte de cartier
O capelă preromanică Santa Eulàlia este atestată în 991, iar biserica neoclasică de azi a fost terminată în 1782, după o campanie de finanțare populară. A fost parohie independentă din 1866; când s-a construit în apropiere o nouă biserică parohială, între 1885 și 1905, clădirea veche și-a pierdut acest statut.[3]
Torre Llobeta era un conac din Evul Mediu târziu. A trecut prin familii nobile până când, în 1877, Josep Comas i d'Argemir l-a cumpărat ca reședință de vară.[2]
Cum s-au făcut străzile
Înainte de blocuri, în anii 1920, au fost amenajate trei pasaje cu căsuțe pe moșiile Can Garrigó și Can Sitjà. Ansamblul rezidențial Torre Llobeta, cu blocuri proiectate de J. Jiménez Solà, a fost construit din 1948 în jurul conacului.[1][2]
Date care l-au schimbat
- 991 este atestată capela preromanică Santa Eulàlia, azi în Turó de la Peira.[3]
- 994 numele apare scris Villa Peciguina.[1]
- 1782 se termină biserica neoclasică actuală Santa Eulàlia, plătită printr-o campanie populară.[3]
- 1866 Santa Eulàlia devine parohie independentă.[3]
- 1877 Josep Comas i d'Argemir cumpără Torre Llobeta ca reședință de vară.[2]
- 1920s se construiesc pasajele cu căsuțe Arquitecte Millàs, Santa Eulàlia și Esperança.[1]
- 1948 începe construcția blocurilor din poligonul Torre Llobeta.[2]
- 1971 Santa Eulàlia de Vilapicina este declarată bun cultural de interes local.[3]
- 1983 în decembrie, Torre Llobeta se deschide ca centru civic.[2]
Instituții
Centre Cívic Torre Llobeta
Vecinii au ocupat casa în 1981-83, iar în decembrie 1983 s-a deschis ca centru civic; din ianuarie 1986 are și o bibliotecă. Astăzi este un centru public pe Carrer de Santa Fe 2, cu ateliere programate până în decembrie 2026.[2][4]
Asociația Vecinilor din Torre Llobeta - Vilapicina
Alături de alte grupuri formează comisia care organizează Festa Major în a doua săptămână a lunii octombrie.[1]
Ce se mai poate vedea
Torre Llobeta
Casă în stil gotic târziu, cu parter, etaj principal și mansardă și arce ogivale decorative la etajul principal. A fost reședința de vară a familiei Comas i d'Argemir, care găzduia întruniri cu Joan Maragall.[2]
Pasajele Arquitecte Millàs, Santa Eulàlia și Esperança
Trei pasaje cu căsuțe din anii 1920, primele două pe moșia Can Garrigó, al treilea pe cea Can Sitjà.[1]
Ce a dispărut
Can Gaig, Can Garrigó, Can Sabastida, Can Sitjà și Can Xiringall
Aceste cinci case rurale au fost demolate; Torre Llobeta este singura rămasă în picioare.[1]
Cartierul astăzi
În 2026 Vilapicina i la Torre Llobeta avea 26.478 de locuitori, o densitate de 469,5 locuitori pe hectar, un venit mediu pe secțiune de recensământ de 22.272 € în 2023, 56,4 hectare și 19% dintre locuitori aveau cetățenie non-spaniolă.
Naționalitate non-spaniolă (2026): 19%
Citește-l pe jos
Start: Virrei Amat (L5)[1] · Final: Passatge de Santa Eulàlia[1]
Mers pe jos (fără opriri): 15 min · 1160 m · Vizită estimată (cu opriri): 43 min
Geometria urmează rețeaua pietonală între cele patru puncte marcate, dar traseul nu a fost verificat ca fiind fără trepte. Accesul, lucrările și programul pot varia. Apropierea cu transportul public nu este inclusă în distanța indicată.
Vilapicina i la Torre Llobeta (cartierul 44) evidențiat. Alte cartiere din Nou Barris: Porta, el Turó de la Peira, Can Peguera, la Guineueta, Verdun, la Prosperitat.
Coordonate
Coordonate
Coordonate
Coordonate
Sursele acestei pagini
Datele, valorile numerice și afirmațiile istorice trimit la înregistrările folosite pe această pagină.
- [1] Viquipèdia (2026). Vilapicina i la Torre Llobeta. Consultat: 2026-10-03.
- [2] Viquipèdia (2026). Torre Llobeta. Consultat: 2026-10-03.
- [3] Viquipèdia (2026). Santa Eulàlia de Vilapicina. Consultat: 2026-10-03.
- [4] Ajuntament de Barcelona (2026). Centre Cívic Torre Llobeta (Memòria Democràtica, directori d'equipaments). Consultat: 2026-10-03.
- [5] Ajuntament de Barcelona — Open Data BCN (2026-01-01). Padró municipal d'habitants (pad_mdbas) — població per barri. Consultat: 2026-07-17.
- [6] Ajuntament de Barcelona — Open Data BCN (2021). Densitat de població per barri. Consultat: 2026-07-17.
- [7] Ajuntament de Barcelona — Open Data BCN (2023). Renda disponible de les llars per persona. Seccions censals. Consultat: 2026-07-17.
Ultima revizuire: 3 octombrie 2026 · 7 surse consultate