Barcelona, barri a barri Un atlas viu al celor 73 de cartiere

Sants-Montjuïc · 11

el Poble-sec

El Poble-sec a luat naștere din 1858 pe versantul nordic al Montjuïc-ului, în afara planului Eixample, ca trei cartiere muncitorești — França Xica, Santa Madrona și Hortes de Sant Bertran — sub teatrele de pe Paral·lel.[1]

De pe Avinguda del Paral·lel, cele trei coșuri de cărămidă roșie, înalte de 72 m, marchează intrarea în cartier; câteva străzi mai sus, pe Carrer Nou de la Rambla, se află tunelurile Refugiului 307.[2][3][4][5][6][7]

El Poble-sec ocupă fâșia urbană îngustă dintre Montjuïc și Avinguda del Paral·lel. Până în secolul al XVIII-lea erau terenuri agricole; câmpurile de indiene din Hortes de Sant Bertran și carierele de pe Montjuïc au adus primele schimbări.[1]

După dărâmarea zidurilor, în 1854, proprietarii au parcelat terenurile din 1858 și au ridicat case simple pentru familii muncitoare. Trei vecinătăți — França Xica, Santa Madrona și Hortes de Sant Bertran — și mica așezare Satalia rămân distincte în cadrul cartierului.[1]

el Poble-sec (cartierul 11) evidențiat. Alte cartiere din Sants-Montjuïc: la Marina del Prat Vermell, la Marina de Port, la Font de la Guatlla, Hostafrancs, la Bordeta, Sants - Badal.

De unde vine numele

Etimologie: disputată[8]

„Poble Sec” înseamnă literal „sat uscat”. Viquipèdia în catalană îl citează pe istoricul Miquel Badenas, potrivit căruia numele vine de la faptul că activitatea fabricilor instalate la mijlocul secolului al XIX-lea a secat fântânile.[8]

Fâșia urbană îngustă dintre Montjuïc și Avinguda del Paral·lel.[8]

Înainte de cartier

În Evul Mediu terenurile din afara zidului erau agricole, iar legile militare interziceau construirea lângă ziduri; în 1751 a fost comandat actualul castel de pe Montjuïc.[1]

Versantul nordic al Montjuïc-ului, foarte aproape de centru, dar puțin apreciat din cauza pantelor abrupte, nu a fost inclus în planul Eixample, aprobat în 1859, iar proprietarii l-au putut urbaniza fără reglementările stricte ale acestuia.[1]

Cum s-au făcut străzile

Tres Xemeneies, de pe Avinguda del Paral·lel 39-49, sunt ce a rămas din centrala termică Mata: 72 m de cărămidă roșie, ridicați în 1896, 1908 și în anii 1910. Centrala a fost demontată la sfârșitul anilor 1980, iar la mijlocul anilor 1990 s-au amenajat grădini publice în jur.[2][3][4]

Cartierul este format din trei vecinătăți — França Xica, Santa Madrona și Hortes de Sant Bertran — plus mica așezare Satalia, toate apărute prin parcelarea terenurilor din 1858.[1]

Date care l-au schimbat

  1. Sfârșitul secolului al XVIII-lea câmpurile de indiene din Hortes de Sant Bertran și carierele de pe Montjuïc aduc primele schimbări în zonă.[1]
  2. 1854 zidurile medievale ale Barcelonei sunt demolate.[1]
  3. 1858 încep parcelările și construirea de case pentru familii muncitoare; apar França Xica, Santa Madrona și Hortes de Sant Bertran.[1]
  4. 1896 este ridicat primul dintre Tres Xemeneies ale centralei termice Mata; celelalte două urmează în 1908 și în anii 1910.[2][3][4]
  5. 1898 apare taverna La Pajarera, care mai târziu va fi El Molino.[9]
  6. 1937 vecinii încep să sape Refugiul 307 în dealul Montjuïc.[5][6][7]
  7. 1987-89 centrala termică este demontată; cele trei coșuri rămân în picioare.[2][3][4]
  8. 2010 la 18 octombrie El Molino redeschide după treisprezece ani de închidere.[9]
  9. 2026 primăria prezintă Millorem Paral·lel, un plan de 22 de intervenții până în 2028.[10]

Oameni și viață colectivă

Joan Manuel Serrat

Cântăreț-compozitor cunoscut drept „el noi del Poble-sec”.[8]

Francesc Boix

Fotograf din cartier, a cărui mărturie a fost decisivă la procesele de la Nürnberg.[8]

Oameni din spatele clădirilor

Manuel Joaquim Raspall i Josep Alemany i Juvé

Raspall a reproiectat El Molino în 1910, iar Alemany i Juvé a adăugat în 1929 fațada cu moara rotativă; reabilitarea din 2006-2010 a păstrat doar fațada originală a lui Raspall.[9]

Locuitorii din Poble-sec și Refugi 307

Refugiul 307 a fost săpat prin munca multor vecini din cartier, începând din 1937, pentru adăpost în timpul bombardamentelor.[5][6][7]

Instituții

MUHBA Refugi 307

Locație a Museu d'Història de Barcelona, pe Carrer Nou de la Rambla 175. Se vizitează doar cu ghid și rezervare prealabilă, la orele stabilite de MUHBA (consultați site-ul muzeului).[5][6][7]

El Molino

Teatru și café-concert de pe Paral·lel, la Vila i Vilà 99. S-a închis în 1997 și a redeschis în 2010; primăria l-a cumpărat în 2021.[9]

Lupte care au lăsat urme

Mobilizări ale locuitorilor împotriva schimbărilor generate de turism

Revendicare: Potrivit Viquipèdia, schimbările urbane generate de turism afectează arhitectura și viața locuitorilor, care se mobilizează în semn de protest din 2013.[8]

Rezultat: Mobilizări începute în 2013

Ce se mai poate vedea

Les Tres Xemeneies

Cele trei coșuri de cărămidă ale centralei Mata, înalte de 72 m, sunt catalogate ca patrimoniu cultural și se află acum în mijlocul unor grădini publice.[2][3][4]

Ce a dispărut

Centrala termică Mata

Centrala termică Mata, ulterior centrala Canadenca, a fost demontată la sfârșitul anilor 1980 din motive de mediu și siguranță. Au rămas doar cele trei coșuri.[2][3][4]

Cartierul astăzi

El Poble-sec avea 40.136 de locuitori în 2026, o densitate oficială de 87,5 locuitori pe hectar, un venit mediu al secțiunilor de recensământ de 20.890 € în 2023, 458,5 hectare și 37,5% populație cu cetățenie non-spaniolă. Densitatea pare mică deoarece poligonul include o mare parte din Montjuïc; fâșia construită este mult mai compactă.[11][12]

Naționalitate non-spaniolă (2026): 37,5%

Ce se schimbă

Millorem Paral·lel

La 18 martie 2026, potrivit Betevé, primăria a prezentat un plan de 22 de intervenții și 22 de milioane de euro până în 2028 pentru a face din Avinguda del Paral·lel o scenă culturală și comunitară. Planul include transformarea grădinilor Tres Xemeneies.[10]

Un nou centru sportiv în Pavilionul 2

La 15 iunie 2026, potrivit Ara, primăria a aprobat inițial faza 1, de 3 milioane de euro, a transformării Pavilionului 2 al Fira de Montjuïc, la colțul dintre Paral·lel și Carrer de Lleida, într-un centru sportiv. Lucrările erau programate din septembrie 2026 până în primăvara 2027.[13]

Ce ghidurile nu spun

Un adăpost proiectat pentru 2.000 de persoane

Proiectul Refugiului 307 prevedea circa 400 m de tuneluri pentru 2.000 de persoane, mai mult decât recomandau normele oficiale; la sfârșitul războiului fuseseră săpați 200 m.[5][6][7]

Citește-l pe jos

Start: Poble Sec (L3) · Final: Refugi 307[5][6][7]

Mers pe jos (fără opriri): 12 min · 920 m · Vizită estimată (cu opriri): 43 min

Geometria urmează rețeaua pietonală între cele trei puncte marcate, dar traseul nu a fost verificat ca fiind fără trepte. Distanța indicată nu include drumul de la stația de transport public până la începutul traseului.

el Poble-sec (cartierul 11) evidențiat. Alte cartiere din Sants-Montjuïc: la Marina del Prat Vermell, la Marina de Port, la Font de la Guatlla, Hostafrancs, la Bordeta, Sants - Badal.

1
Les Tres Xemeneies
Les Tres Xemeneies, Avinguda del Paral·lel 39-49
Priviți spre cele trei coșuri de cărămidă roșie, înalte de până la 72 m, și spre grădinile publice din jurul lor.[2][3][4]
Aparțineau centralei termice Mata, ulterior centrala Canadenca; au fost ridicate în 1896, 1908 și în anii 1910, centrala a fost demontată la sfârșitul anilor 1980, iar grădinile datează de la mijlocul anilor 1990.[2][3][4]
Coordonate
41.37410, 2.17100 · OpenStreetMap
2
El Molino
El Molino, Carrer de Vila i Vilà 99
480 m · 6 min
Căutați moara de vânt roșie de pe fațadă, ale cărei aripi se rotesc deasupra intrării teatrului.[9]
A apărut în 1898 ca tavernă La Pajarera și a devenit Petit Moulin Rouge; fațada cu moară datează din 1929. S-a închis în 1997, a redeschis în 2010 și a fost cumpărat de primărie în 2021.[9]
Coordonate
41.37455, 2.16724 · OpenStreetMap
3
Refugi 307
Refugi 307, Carrer Nou de la Rambla 175
440 m · 6 min
Intrarea este pe Carrer Nou de la Rambla; înăuntru, vizita ghidată parcurge galerii cu cotituri în zigzag, o infirmerie și o cameră pentru copii.[5][6][7]
Vecinii l-au săpat din 1937; proiectul prevedea circa 400 m pentru 2.000 de persoane, iar la sfârșitul războiului fuseseră făcuți 200 m. Este administrat de MUHBA și se vizitează doar cu ghid.[5][6][7]
Coordonate
41.37144, 2.16663 · OpenStreetMap

Sursele acestei pagini

Datele, valorile numerice și afirmațiile istorice trimit la înregistrările folosite pe această pagină.

  1. [1] Ajuntament de Barcelona, Districte de Sants-Montjuïc (2026). Història del Poble-sec. Consultat: 2026-10-03.
  2. [2] Viquipèdia (2026). Les Tres Xemeneies. Consultat: 2026-10-03.
  3. [3] Ajuntament de Barcelona (Meet Barcelona) (n.d.). Jardins de les Tres Xemeneies. Consultat: 2026-10-09.
  4. [4] Turisme de Barcelona (n.d.). Tres Xemeneies de Barcelona. Consultat: 2026-10-09.
  5. [5] Museu d'Història de Barcelona (MUHBA) (2026). MUHBA Refugi 307. Consultat: 2026-10-03.
  6. [6] Viquipèdia (2026). Refugi 307. Consultat: 2026-10-03.
  7. [7] MUHBA — Museu d'Història de Barcelona (n.d.). MUHBA Refugi 307 (visitor information). Consultat: 2026-10-09.
  8. [8] Viquipèdia (2026). El Poble-sec. Consultat: 2026-10-03.
  9. [9] Viquipèdia (2026). El Molino. Consultat: 2026-10-03.
  10. [10] Betevé (2026-03-18). Millorem Paral·lel: injecció de 22 milions d'euros. Consultat: 2026-10-03.
  11. [11] Open Data BCN (2026). Padró municipal. Consultat: 2026-07-17.
  12. [12] CartoBCN (2006+). Límits de barris. Consultat: 2026-07-17.
  13. [13] Ara (2026-06-15). Barcelona invests three million in the first phase of the new Poble-sec sports complex. Consultat: 2026-10-03.
  14. [14] Ajuntament de Barcelona — Open Data BCN (2026-01-01). Padró municipal d'habitants (pad_mdbas) — població per barri. Consultat: 2026-07-17.
  15. [15] Ajuntament de Barcelona — Open Data BCN (2021). Densitat de població per barri. Consultat: 2026-07-17.
  16. [16] Ajuntament de Barcelona — Open Data BCN (2023). Renda disponible de les llars per persona. Seccions censals. Consultat: 2026-07-17.

Ultima revizuire: 3 octombrie 2026 · 16 surse consultate

Înapoi sus